BRAGA-Cea mai ieftină băutură răcoritoare, braga, este pe cale de dispariţie în România, tradiţia fabricării ei

Cea mai ieftină băutură răcoritoare, braga, este pe cale de dispariţie în România, tradiţia fabricării ei păstrându-se numai în câteva oraşe din sudul ţării, unde mai trăiesc mici comunităţi de etnie turcă.

Braga este o băutură răcoritoare 100% naturală, cu gust acrişor, produsă din mălai, făină intermediară, miere de albine şi zahăr, cunoscută în ţara noastră din perioada

Imperiului Otoman, se arată într-un reportaj Rompres. La Drobeta Turnu Severin, băutura este pe cale de dispariţie, fiind produsă doar de trei familii de turci și albanezi rămase în oraş după evacuarea întregii populaţii din insula Ada-Kaleh.

Cel mai renumit „fabricant“ de bragă, din neamul Baiaram, din Drobeta Turnu Severin, spune nostalgic oricui doreşte să afle câte ceva despre trecutul neamului că, dacă insula Ada-Kaleh nu ar fi fost înghiţită de apele lacului de acumulare Porţile de Fier I, în 1969, „mulţi negustori din acest spaţiu exotic, îmbietor şi plin de seducţii ar fi continuat să producă baclavale, rahat, şerbeturi şi, nu în ultimul rând, bragă“.

Reţeta de fabricaţie a brăgii „made Baiaram“ este secretă. „Mulţi specialişti în gastronomie greşesc când consideră că braga este preparată numai din făină de mei, porumb sau secară. Mai trebuie câteva ingrediente, care să o facă bună la gust, dar astea se tăinuiesc, altfel noi nu am mai putea supravieţui.

Nu este vorba de egoism, dar, dacă nu ne vom apăra reţeta, s-ar înmulţi comercianţii de bragă precum ciupercile după ploaie, iar faima noastră ar scădea“, a spus nepotul Domnicăi Baiaram, atrăgând atenţia că braga „falsificată“ pune în pericol stomacul celui care o bea.

Braga produsă după reţeta tradiţională este foarte sănătoasă, nu conţine coloranţi şi E-uri. Este o băutură folositoare pentru copii şi tineri, pentru sportivi şi pentru cei care depun efort fizic şi intelectual.
Pentru valoarea nutritivă a bragăi un rol aparte îl joacă şi acizii organici (în medie 0,5 – 0,6%), printre care şi acidul lactic, care imprimă băuturii în fermentare un gust plăcut şi proaspăt. În plus, aceasta are și o acţiune bactericidă.
Prezenţa microflorei variate în bragă, în special drojdiile de panificaţie şi bacteriile lactice, au o influenţă binefăcătoare asupra aparatului digestiv. Bioxidul de carbon aflat în bragă este obţinut ca rezultat al fermentării hidraţilor de carbon, ajutând digestia.
……
Istoria brăgii

…..
Braga, băutura răcoritoare cu gust dulce-acrişor, are originile în Mesopotamia de acum 8.000-9.000 de ani. Istoricul grec Xenophon aminteşte că braga se fabrica în Anatolia de est în anul 401 I.Hr. şi era păstrată în borcane de pământ ars, îngropate în pământ, conform bragabuna.ro.

Braga a fost preluată şi răspândită apoi de turcii din Asia Centrală, începând cu secolul X. Mai târziu, s-a răspândit în Munţii Caucaz şi în Balcani. A avut perioada de glorie în timpul Imperiului Otoman, când fabricarea bragăi a devenit una din principalele îndeletniciri, mai ales la începuturile imperiului.

Până în secolul XVI, braga se putea bea gratuit peste tot, însă apariţia unei variaţiuni, numite Braga Tartar, ce conţinea şi urme de opium, a atras mânia autorităţilor şi a fost interzisă de sultanul Selim II (1566-1574).
În secolul XVII, sultanul Mehmed IV (1648-1687) a interzis băuturile alcoolice, categorie în care era inclusă şi braga, şi a închis toate bragăriile.

Evliya Çelebi, un călător prin spaţiul turc, ne spune că în secolul XVII braga era o băutură de larg consum şi că în Instabul erau 300 de bragării, având 1.005 angajaţi. În această perioadă, braga era foarte des consumată de ienicerii armatei. Braga conţinea doar foarte mici urme de alcool şi, atâta timp cât nu era consumată în cantităţi mari, nu putea fi acuzată că ar produce beţie.

Braga a fost astfel tolerată ca fiind o băutură care răcorea şi întărea soldaţii. Evliya Çelebi explică: „Producătorii de bragă sunt numeroşi în armată. E păcat să bei prea multă bragă şi să-ţi pierzi controlul, dar, spre deosebire de vin, în cantităţi mici nu e de condamnat“.

În secolul XIX, braga albaneză, dulce şi nealcoolică, preferată la Palatul Otoman, a crescut în popularitate, în timp ce braga mai acră şi cu urme de alcool produsă în general de armeni a intrat în umbră.

În 1876, fraţii Haci Ibrahim şi Haci Sadik au înfiinţat o brăgărie în Instanbul, în districtul Vefa, foarte aproape de centrul de distracţii Direklerarasi. Braga produsă de ei, densă şi cu gust dulce, a devenit faimoasă în oraş, şi este singura brăgărie ce datează din acea perioadă care încă există. Compania este condusă acum de stră-stră-strănepoţii celor doi…