*În anii 1990 exista o fotografie cu un vultur care aștepta ca o fetiță înfometată să moară și să se ospăteze din corpul ei.

*În anii 1990 exista o fotografie cu un vultur care aștepta ca o fetiță înfometată să moară și să se ospăteze din corpul ei.

Această fotografie a fost făcută în timpul foametei din 1993/94 din Sudan, de Kevin Carter, un fotojurnalist sud-african, care a câștigat mai târziu Premiul Pulitzer pentru această „poză uimitoare”.

Cu toate acestea, în timp ce Kevin Carter își savura isprava și era celebrat pe canale de știri și rețele din întreaga lume pentru o astfel de „abilitate fotografică excepțională”,

a trăit doar câteva luni pentru a se bucura de presupusa sa realizare și faimă, deoarece mai târziu a intrat în depresie și s-a sinucis!

Depresia lui Kevin Carter a început, când în timpul unui astfel de interviur (un program telefonic), cineva l-a sunat și l-a întrebat ce s-a întâmplat cu fetița. El a răspuns pur și simplu: „Nu am așteptat să aflu după această poză, pentru că aveam un avion de prins… „Apoi cel care a sunat a spus:

„… erau doi vulturi în acea zi, unul avea cameră”.

Astfel, gândul său constant la această afirmație, a dus mai târziu la depresie și s-a sinucis în cele din urmă.

Kevin Carter ar fi putut fi în viață astăzi și chiar mai faimos, dacă ar fi luat-o pe fetiță și ar fi dus-o la Centrul de Hrănire al Națiunilor Unite, unde încerca să ajungă sau măcar să o ducă într-un loc sigur.

Astăzi, din păcate, asta se întâmplă peste tot în lume. Lumea sărbătorește prostia și actele inumane, în detrimentul altora. Kevin Carter ar fi trebuit să ia fata din acel loc, ceea ce nu-l costa nimic, dar nu a făcut-o. Iată postura inumană, „a avut tot timpul să-și încerce șansa, dar nu a avut timp să salveze viața fetei”

Astfel, trebuie să înțelegem cu toții că, scopul vieții, este să atingem și alte vieți. Deci și tu ești un vultur, când te gândești doar ca ție să-ți fie bine. În orice ai face, umanitatea să fie pe primul loc, înaintea a ceea ce avem de câștigat din diversele situații.

În tot ceea ce facem să ne gândim mereu la ceilalți și cum putem fi de folos comunității, cum putem da o mână de ajutor și să ștergem lacrimile. Prin urmare, atunci când căutăm cunoaștere, bogăție, faimă, abilități sau chiar poziții, să ne gândim cum le putem folosi în beneficiul oamenilor și societății în ansamblu.

P. S. Se pare că fetița a fost salvată, până la urmă, de altcineva… ce făcea parte dintr-o organizație umanitară.

Sursa :
Mircea Ivanof