Tată , ne vorbește satul, că suntem plini de nevoi.

” Tată , ne vorbește satul, că suntem plini de nevoi.

• Lasă-i tata, să vorbească , grija noastră-o ducem noi!Tată , ne vorbește satul, că suntem plini de nevoi.Lasă-i tata, să vorbească , grija noastră-o ducem noi!¹
• Azi copii-au râs de mine, că sunt mic și pricăjit .
• Tu zâmbește și îi iartă , ești de Dumnezeu iubit!
• Dar am hainele-nvechite și mănânc pâinica goală .
• Măi copile-i cea mai dulce, c-o mănânci la-nghesuială!
• Și mai spun că n-avem lemne, pentru iarna ce-o să vie.
  • -Dar avem copile dragă , suflet cald și bucurie.

Că suntem cu toți la masă și zâmbim de sărbători ,
Și avem cât să ne-ajungă ! Ce ne trebuie comori?
Crezi că cei ce au de toate, sunt mai fericiți cumva?
Pot avea aur cât lumea, că tot nu s-or bucura.

Dintr-un blid mâncăm cu toții , dormim toți într-o cămară ,
Ne-ncălzim unul pe altul, fericiți seară de seară
Dumnezeu va avea grijă, de nevoi să ne ferească ,
Cea mai mare avuție-i mulțumirea sufletească !!!

Și-ți mai dau un sfat, ascultă-l : nu te-nvenina cu gândul ,
Gura lumii totdeauna, o astupă doar, pământul ! “

   (Oana Adriana Alexandrescu)

1. ↩︎