O orășeancă merge să viziteze un sat de munte

Se duce o orășeancă să viziteze un sat de munte, rupt de lume, peisaj. Găsește o casă batraneasca și cere adăpost.
Fiind prăfuita de atâta drum, întreabă:
– Unde aș putea face și eu baie?
– Maică, în fiecare seară moșul meu se întâlnește cu ceilalți bărbați din sat și joacă oină. Atunci îți torn eu apă într-un lighean și te îmbăiezi aici în cameră. Tragem obloanele, nu vede nimeni nimic.
Seara pleacă moșu la oină, baba pune un lighean în mijlocul camerei, orășeanca se dezbracă și începe să se spele.
Noaptea târziu când se întoarce moșul clatinandu-se de la oină o găsește pe babă tremurând de emoție:
– Ce-ai, fa?
– Bărbate, n-o să mă crezi, dar muierea asta de stă la noi e cheală la veveriță!
– Cum cheală?
– Cheală, cheală! Uite, mâine seară n-o să mai închid oblonul și când a fi a face baie să te uiți să vezi cu ochii tăi!
A doua seară moșu pleacă la oină, obloanele rămân deschise, baba pune ligheanul, tipa începe să se spele.
– Auzi maică, dar de ce ești cheală jos?
– Păi așa se poartă acum, mamaie, la oraș. Totu’ ras. Matale cum esti?
– Cum m-a lăsat bunul D-zeu!
Își sumecă baba poalele și îi arată o mândrețe de lăstăriș.
Se termină baia, se lasă noaptea, se întoarce moșu.
– Ai văzut, mă, ai văzut? Ai văzut că e cheală?
– Am văzut.
– Și ce zici?
– Nu zic nimic, că-s supărat tare.
– De ce?
– Păi nu înțeleg de ce ți-ai ridicat tu poalele să-ți arăți toate alea?
– Da’ care e problema? Nu mi-ai mai văzut-o până acum?
– Eu da, dar nu și toți băieții din echipa de oină!

CITEȘTE ȘI URMATORUL BANC 👇

O soție nerăbdătoare își sună soțul:
– Pe unde ești? Trebuia să ajungi acum 30 de minute acasă. Hai mai repede, că se răcește mâncarea!
– Dacă îmi ajută Dumnezeu, mâine după-amiază ajung și eu acasă.
– Cum adică mâine după-amiază? Nu ai plecat din București?
– Ba da, dar în loc să mă urc în autobuzul de Constanța, m-am urcat în autobuzul de Iași. Într-o oră ajung la Iași și sper să am un autobuz spre Constanța în seara asta.
– Băi, tu ești sănătos la cap? De ce nu te-ai dat jos la prima stație?
– N-am vrut să creadă șoferul că sunt prost.
– Ai dreptate, lasă să știu numai eu!