Fiind pe patul de moarte ,Alexandru Macedon si-a chemat fiii pentru a le spune ca înainte sa moara are 3 dorințe.

Fiind pe patul de moarte ,Alexandru Macedon si-a chemat fiii aproape pentru a le spune cã înainte sã moarã are 3 dorințe.

1 Ca sicriul lui sã fie purtat spre groapã de cei mai buni doctori din lume.

2 Toate bogãțiile din casã sã fie asezate pe drumul cãtre groapã si împãrțite celor care au nevoie.

3 Vreau ca sicriul sã aibã 2 orificii pe unde îmi veți scoate mâinile afarã sã le vadã toatã lumea.

Unul dintre fiii sãi îsi întreabã tatãl care aproape îsi dãdea ultima suflare

-Tatã, dar de ce sã facem toate astea?

Omul l-a privit preț de câteva secunde apoi i-a rãspuns:

-Vreau ca cei mai buni doctori sã îmi poarte sicriul pentru a arãta cã nici mãcar ei nu au putere în fața morții.

-Vreau ca toate bunurile din casã sã fie puse pe drum pentru a vedea toți cã tot ceea ce dobândesti pe pãmânt, rãmâne pe pãmânt.

-Vreau acel sicriu în care sã îmi scoateți mâinile pentru a vedea toatã lumea cã vii pe lume cu māinile goale si tot cu ele goale pleci.

Timpul este cea mai prețioasã comoarã pe care o putem oferi celor de lângã noi, cãci bunuri materiale poți dobândi si bani poți face oricând..dar timp…..niciodatã!

CITESTE SI POVESTEA VASULUI CRĂPAT..

O poveste veche spune despre o femeie bătrână că avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gât.
Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu împerfecţiunea sa, şi se simţea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
După doi ani de aşa zisă nereuşită, după cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor: « Mă simt atât de ruşinat, pentru ca această crăpătură face ca apa sa se scurgă pe tot drumul până acasă! »
Bătrâna a zâmbit şi i-a spus: « Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez casa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa. »
Crăpătura vasului nu a înseamnat sfârşitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit, constructiv, de a-i găsi utilitate.
Fiecare om are defectul sau defectele sale. Și acestea fac parte din unicitatea sa. Trebuie să acceptăm fiecare persoană aşa cum este şi să căutăm ceea ce Dumnezeu a așezat bun în ea sau prin bunătate, să-i preschimbăm defectul în calitate!
MORALA: Crãpãtura vasului nu înseamnã sfârsitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit !