„După ce am devenit președinte, mi-am cerut escortei să meargă la un restaurant la prânz. Ne-am așezat și fiecare dintre noi a întrebat ce dorim.

„După ce am devenit președinte, mi-am cerut escortei să meargă la un restaurant la prânz. Ne-am așezat și fiecare dintre noi a întrebat ce dorim.
Pe masa din față, era un bărbat care aștepta să fie servit. Când a fost servit, i-am spus unuia dintre soldații mei: du-te și roagă-l pe acel domn să ni se alăture. Soldatul s-a dus și i-a transmis invitația mea. Bărbatul s-a ridicat, și-a luat farfuria și s-a așezat chiar lângă mine.
În timp ce mănâncă, mâinile îi tremurau în mod constant și nu își ridica capul de la mâncare. Când am terminat, și-a luat rămas bun fără să se uite la mine, i-am strâns mâna și a plecat.
Soldatul mi-a spus:
Madiba acel om trebuie să fi fost foarte bolnav, văzând că mâinile lui nu încetau să tremure în timp ce mânca.-
Absolut nu! motivul tremurului lui este altul.
Atunci i-am spus:
Omul acela era directorul închisorii în care am stat. După ce m-a chinuit, am țipat și am plâns cerând niște apă și a venit și m-a umilit, a râs de mine și în loc să-mi dea apă, mi-a urinat în cap.
Nu este bolnav, i-a fost teamă că eu, acum președinte al Africii de Sud, să-l trimit la închisoare și să-i fac ce mi-a făcut mie. Dar eu nu sunt așa, această conduită nu face parte din caracterul meu, nici din etica mea.
„Mințile care caută răzbunare distrug statele, în timp ce cele care caută reconciliere construiesc națiuni. Ieșind pe ușa libertății mele, am știut că, dacă nu aș lăsa toată furia, ura și resentimentele în urma mea, aș fi în continuare prizonier”.

• Nelson Mandela.
• MonolituM-