Barbarossa (Barbă-Roșie), faimosul corsar din Alger, a terorizat vestul Mediteranei

Barbarossa (Barbă-Roșie), faimosul corsar din Alger, a terorizat vestul Mediteranei în prima jumătate a secolului al XVI-lea. El și fratele său mai mare, Aruj (zis și Oruç), au navigat fără teamă, jefuind porturi și orașe și încărcându-și galerele cu bogății infinite și un număr uriaș de prizonieri.

Dar Hayreddin Barbarossa nu a fost doar un simplu corsar, ci un războinic priceput cu perspicacitate politică care a devenit un servitor valoros al sultanului otoman Suleiman Magnificul,a sfidat un împărat întreg, Carol al V-lea, și a fondat un regat cosmopolit și prosper în Algeria.

Hayreddin era fiul unui albanez care, după ce a renunțat la creștinism, s-a stabilit în Mytilene, pe insula grecească Lesbos, unde a dus o viață modestă de olar împreună cu soția sa, văduva unui preot grec.

Aruj, fratele mai mare al său, a fost primul care și-a început cariera pe mare, poate în marina Imperiului Otoman sau poate pe o navă comercială sau corsară.

Însă, în 1503, corabia pe care călătorea a fost atacată și capturată de un galion al Ordinului Cavalerilor Ospitalieri, care își avea pe atunci baza în Rodos. Fiind luat prizonier, Aruj a petrecut doi ani ca sclav de galere pe o navă a cavalerilor, până când a reușit să scape și să se întâlnească cu fratele său Hayreddin, conform 

nationalgeographic.com.

Cei doi s-au stabilit apoi pe insula Djerba, în largul Tunisiei; locul era un adevărat bârlog al corsarilor.

Atacurile lor asupra galerelor creștine care navigau în zonă, în special asupra galerelor spaniole, le-au adus profituri semnificative.

Frații aveau mai multe nave nave, astfel că Aruj și Hayreddin au îndrăznit să atace orașele nord-africane spaniole, cum ar fi Bougie, unde Aruj și-a pierdut un braț într-o bătălie.

Fortăreața din Alger

Aruj avea vise mărețe. Nu voia să fie un simplu corsar, ci își dorea să ajungă șeful unui stat suveran pe coasta nord-africană. Oportunitatea s-a ivit în 1516, când guvernatorul Algerului i-a cerut ajutorul pentru a expulza soldații spanioli din Peñón de Alger, o mică insulă învecinată.

Aruj – în loc să lupte cu spaniolii, a profitat de prima ocazie pentru a scăpa de guvernator. Se spune că l-a înecat în timp ce acesta își făcea baia zilnică în casa sa, apoi s-a autoproclama stăpân al Algerului.

Aruj a trecut rapid la cucerirea orașelor algeriene Ténès și Tlemcen, creându-și un puternic regat nord-african care amenința și sfida autoritatea regelui Carol, aflat la mică distanță în Spania. Reacția Spaniei nu a întârziat să apară. În 1518, o flotă a plecat din portul Oran, controlat de Spania, iar soldații au luat cu asalt Tlemcenul. Aruj a fugit, dar a fost găsit ascuns într-un țarc de capre, unde un soldat spaniol l-a decapitat.

În Alger, Hayreddin i-a luat locul fratelui său ca lider al corsarilor. Confruntat cu o presiune spaniolă tot mai mare, el a fost inteligent din punct de vedere politic și a decis să ceară ajutorul sultanului otoman.

În schimbul protecției militare oferite de Constantinopol, care a trimis imediat 2000 de ieniceri,Algerul a devenit o nouă provincie (sanjak) a Imperiului Otoman. În acest fel, Hayreddin și-a putut continua activitatea de corsar în anii următori și, în același timp, și-a consolidat statul prin cucerirea de noi locuri în Barbaria, precum Colo și Bona.

Cu toate acestea, principala amenințare la adresa domniei sale a rămas chiar la porțile Algerului, pe Stânca ocupată de spanioli. În 1529, în timp ce Carol al V-lea se afla în Italia pentru a fi încoronat împărat, iar Suleiman Magnificul asedia Viena, Hayreddin Barbarossa a lansat un asalt asupra cetății creștine.

După 15 zile consecutive de atac, garnizoana spaniolă decimată a fost forțată să se predea. Se spune că Barbarossa l-a bătut până la moarte pe căpitanul fortului.

Eroul musulmanilor

Faima lui Hayreddin s-a răspândit în întreaga lume musulmană din Orientul Apropiat. Atunci când nava genoveză Andrea Doria, la cererea lui Carol al V-lea, a navigat în estul Mediteranei și a reușit să captureze porturile peloponesiene Coron, Modon și Naupactus, Suleiman i-a cerut ajutorul lui Hayreddin.

Barbarossa s-a grăbit să răspundă chemării. Pentru a-l impresiona pe sultan, el și-a încărcat corăbiile cu numeroase daruri: tigri, lei, cămile încărcate cu mătăsuri și țesături de aur, vase de argint și aur, dar și femei destinate haremului din Istanbul, precum și un număr mare de sclavi tineri. Suleiman, fără îndoială încântat, l-a numit pe Hayreddin mare amiral al flotei otomane.

După ce a recucerit Coron și Naupactus, marina lui Hayreddin a terorizat coastele Italiei. În Napoli, Hayreddin și oamenii săi au jefuit numeroase temple și morminte.

Barbarossa amenința chiar Roma, unde Papa Clement al VII-lea era pe moarte, abandonat de cardinalii care fugiseră după jefuirea tezaurului apostolic. Dar, în realitate, întregul raid al lui Hayreddin a fost o strategie pentru a distrage atenția creștinătății de la adevărata sa țintă, Tunisia, pe care a luat-o prin surprindere.

Duelul cu Carol al V-lea

Succesul lui Hayreddin a fost de scurtă durată, deoarece Carol al V-lea a condus o expediție puternică care a reușit să recucerească Tunisia după săptămâni de asediu greu și lupte sângeroase.

Întors în Alger, Barbarossa nu s-a lăsat descurajat și a căutat o ocazie de a se răzbuna. Fără întârziere, el a pornit spre insula Menorca, baza escadrilei imperiale spaniole. Ajuns acolo, el a pus pe catarge steagurile și însemnele navelor spaniole scufundate în Alger în anul precedent și, în acest fel, a intrat în port fără să atragă atenția.

Realizând înșelăciunea, garnizoana spaniolă a încercat să apere insula, dar soldații s-au predat după câteva zile cu promisiunea că viețile și proprietățile locuitorilor vor fi respectate. Pactul nu a fost de mare folos. Barbarossa a jefuit orașul și a capturat, conform cronicilor, 1.800 de persoane pentru a le vinde ca sclavi.

În anii următori, Barbarossa, cu o flotă de 150 de nave, și-a continuat raidurile de-a lungul coastelor teritoriilor creștine din Mediterana, de la insulele grecești și Italia până la peninsula Iberică.

În 1541, Barbarossa a respins și marea expediție condusă de către Carol al V-lea împotriva Algerului. Doi ani mai târziu, Hayreddin a pornit într-un alt raid legendar. A jefuit din nou coastele din sudul Italiei, capturând sute de sclavi. După ce a cucerit cetatea Gaeta, cronicile spun că s-a îndrăgostit de fiica guvernatorului spaniol, pe care a luat-o cu el.

Sfârșitul lui Barbarossa (Barbă-Roșie)

Din Italia, Hayreddin s-a îndreptat spre Marsilia și Toulon, unde a fost primit cu toate onorurile de către autorități, în virtutea alianței dintre Franța și Imperiul Otoman, unite de rivalitatea lor cu Carol al V-lea. Unele dintre navele lui Barbarossa au navigat de-a lungul coastei spaniole, jefuind diferite orașe de coastă.

În 1545, Barbarossa s-a retras la Istanbul, unde și-a petrecut ultimul an din viață dictându-și memoriile.

A murit în ziua de 4 iulie 1546. Mormântul său, construit de către celebrul arhitect Mimar Sinan, „Michelangelo otoman”, încă se află pe malul european al Bosforului în districtul Besiktas.